Anomalia unei litere

Unele cursuri de design pe care le-am urmat la facultate au intrat in adancime in anatomia si terminologia caracterului. Multi oameni pot identifica deja serifele, prelungirile superioare, prelungirile inferioare, dar la un curs am invatat mai mult de 100 de termeni de memorat. Desi voi fi mai bland aici, este important sa cunoasteti cativa termeni de baza inainte de a merge mai departe cu invatarea despre caractere. Bineinteles, as putea vorbi despre caractere folosind in descrieri cuvinte informale cum ar fi curbate, inclinate sau chestii, dar confuzia s-ar instala rapid.

Figura de mai jos reprezinta un exemplu al fiecarei componente a unui caracter. Le vom trece in revista mai jos.

  1. Linia de baza(baseline) – reprezinta linia orizonatala imaginara pe care stau cele mai multe caractere. Singurul caracter care atarna sub linie in figura de mai sus este litera mica de tipar “q”.
  2. Inaltimea majusculei(cap height sau capline) este o alta linie imaginara. Aceasta marcheaza inaltimea literelor mari de tipar dintr-un set de caractere. Luati in considerare faptul ca aceasta linie este chiar sub inaltimea maxima a unui set de caractere.
  3. Brat(crossbar) – o linie care uneste doua linii din literele mari de la “A” la “H” se numeste crossbar. O linie orizontala care nu conecteaza doua linii, cum este  cazul literelor “f” sau “t”, este cunoscuta drept cross stroke.
  4. Serif – este numele dat liniilor de finisare din varful si baza anumitor seturi de caractere. Voi vorbi mai mult despre serife cand vom discuta despre diferentele dintre seturile de caractere.
  5. Linia principala(mean line) – o alta linie imaginara care marcheaza partea de sus a literelor de tipar mici este linia principala (sau linia de mijloc). Contrar concluziei pe care o puteti trage din denumirea ei, linia principala nu este intotdeauna centrata exact intre linia de baza si inaltimea majusculei.
  6. Bucla – bucla unei litere este curba rotunda care inchide un spatiu negativ intr-un caracter. Exemple de bucle pot fi vazute in literele “D”, “o” si “g”.
  7. Prelungirea inferioara – partea inferioara a unei litere de tipar mici(cum ar fi “g”,”j”,”p”,”q” si “y”) care se extinde sub linia de baza este cunoscuta ca preluginrea inferioara(sau descender). Singurele alte caractere care se extind sub linia de baza sunt numerele din seturile de caractere de tip vechi. Aceste tipuri de cifre, exemplificate mai jos din setul de caractere Georgia, au fost gandite sa se amestece mai bine cu cifrele romane mici si arata bine in special cand sunt folosite in corpul de text.
  8. Apertura – Spatiul interior dintr-o litera este numit apertura. In cazul unor litere, cum ar fi “A”, “o” si “P”, fereastra este inchisa complet. Spatiul interior deschis din literele “G”, “u” si “c” este de asemenea cunoscut sub numele de apertura.
  9. Picior – un picior este linia verticala sau linia diagonala dintr-un caracter. Acestea includ portiunile verticale din “I” sau “H”, precum si liniile din litera “W”.
  10. Tittle(punct) – probabil termenul meu preferat de tipografie. Tittle este numele dat punctului de pe litere “j” si “i”.
  11. Terminal – finalul unui picior sau linii care nu are serif este cunoscut ca terminal. Chiar si capetele unor seturi de caractere serifate au terminale, asa cum puteti vedea la litera “c” in prima imagine.
  12. Prelungirea superioara – unele litere mici dispun de prelungire superioara, care este o extensie ce se ridica deasupra liniei principale. Aceste litere sunt “b”, “d”,”f”, “h”, “k”, “l”, si “t”.
  13. Bretea – liniile oblice din literele “K”, “R” si “Q” sunt cunoscute ca bretele. Se mai face referire la ele si prin numele de cozi.
  14. Ligatura – ati vazut probabil in prima figura ca “f” si “i” din cuvantul “fix” sunt combinate intr-un caracter. Aceasta unire a caracterelor este cunoscuta sub numele de ligatura. Ligaturile sunt cel mai adesea vazute in fonturile serifate si exista pentru a da spatiului dintre anumite caractere un balans estetic mai mare, dupa cum veti vedea in imaginea de mai jos.
  15. Inaltimea x – este spatiul verical ocupat de litera mica de tipar “x” intr-un anumit set de caractere. Mai exact, este distanta dintre linia de baza si linia mediana care defineste corpul unui caracter scris cu litere mici – excluzand prelungirile inferioare si superioare. Inaltimea x este un factor cheie in identificarea setului de caractere si seturile de caractere cu inaltimea x mare sunt in general considerate a fi mai usor de citit. Desi este nepractic, puteti folosi inaltimea x ca o unitate relativa de masurare in CSS(ex).