Fonturile neserifate

La momentul la care tipografii incepeau sa experimenteze cu fonturile serifate slab, ideea eliminarii totale a serifelor parea o greseala imensa. Serifele reprezentau o traditie, astfel incat indepartarea lor era o castrare tipografica. Fonturile intiale sans-serif erau atat de repugnante la mijlocul anilor 1800 incat li s-a pus denumirea de grotesti. In cele din urma, oamenii au inceput totusi sa fie mai maleabili la ideea de fonturi fara serife, iar in anii 1920, unii au speculat chiar disparitia fonturilor serifate.

Desi fonturile serifate sunt folosite inca pe scara larga, popularitatea si polivalenta fonturilor neserifate continua sa creasca. Aceste tipuri de fonturi dau senzatia de claritate si contemporanitate. Ies in evidenta in titluri, in special daca sunt alaturate unui corp de text scris in font serifat. Aceasta a fost mult timp practica in designul tipariturilor si este un truc pe care l-am invatat la facultate pentru crearea contrastului intre titlu si corpul textului. Pe web, totusi, rolurile s-au inversat de multa vreme. Aceasta in special din cauza combinatiei dintre display-urile de rezolutie mica si randarea slaba a textelor de catre sistemele de operare mai vechi. Din cauza variatiilor de linii si a detaliilor minuscule ale fonturilor serifate, acestea devin aproape ilizibile la dimensiuni mici, pe ecranele cu rezolutie mica.

Pe masura ce densitatea pixelilor din ecrane creste si vechile calculatoare dispar din peisaj, suntem liberi sa folosim sau nu serifate sau lipsa serifelor.

Indiferent cum sunt folosite, fonturile neserifate sunt extrem de lizibile si practice pentru aproape orice scop. Fonturile neserifate cele mai utilizate de pe web sunt Arial si Verdana. Fiecare dintre aceste familii de fonturi exista intre seturile implicite ale celor doua sisteme de operare majore si de aceea sunt calul de bataie pentru textul de pe web. In lumea designului, aceste familii au reputatia de a fi supra-folosite si generice.